N-or să găsească sfinții ochi de înger,
ca mine-n ei, plăcute simțăminte,
cât timp eu feții sfinte,
la dulci surâsuri vin cu-amare plângeri.
Speranță a iubiților, cum sângerezi!
Cum pot să n-aibă strop de-asemănare
splendoarea și-orbitoarele-ți lumine
cu tot ce e în mine,
și-n focul meu să n-afle vătămare?
Din două chipuri de-alt fel și contrare,
dintr-unul Amor pleacă-n șovăire;
nu poate-ntr-însul mila să nu-ncapă,
în piept plin de simțire
intrând de flacără și ieșind de apă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează