Concert de fanfară grădina publică Nebraska City. Rochii fluide,
volburase, rochii albe ca vara. Feţe, nuanţe carnate zbughite ca
ploaia unor flori de cireş. Şi chicoteli, Dumnezeu ştie, chicoteli
rivalizând cu nechezatul poneilor din Bluesurile Grajdului de Închiriat.
Petice de cow-boy şi petice de negri. Şi flăcăii călărind roibii aruncă
un râs ca un câmp de grâu către fetele în rochii albe, în rochii albe
ca vara. Şi chicoteli în toiul spectacolului de trompete şi-al gâfâielii
trombonului, chicoteli Dumnezeu ştie , chicoteli înebunite de tărăboiul
vieţii.
Lente melodii de noapte bună şi Homme Sweat Homme.
Şi casierul unui magazin
de fierărie încuviinţează dă din cap hello către fiica unui
conductor de tren -cum se mai pricepe la hlizit- Dumnezeu
ştie, şi rochiile albe ca vara rând pe rând se filtrează
că bătăile de evantai din grădina publică.
Căpşunile din îngheţata cofetăriei strivite, vântul nopţii pe câmpurile
de bumbac şi sălciile, umbrele grilajelor de la porţi şi terase,
ele cunosc mai mult din această poveste.
traducere de Petre Stoica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează