N-avem cui să-i cerem voie să cântăm pe dacii liberi,
Nu există comitete cu caracter mondial,
Ca să aibă-n atribuții a cânta pe dacii liberi,
Noi din noi și-a noastră fire îi cântăm pe dacii liberi,
Nu dăm nimănui plocoane să ni-l dea pe Decebal.
Mulți și-au luat obrăznicia de-a jigni pe dacii liberi,
Mulți și-au luat încredințarea cum că dacii nu mai sunt,
Dar din haos până-n haos, căutați pe dacii liberi,
Ei sunt neamul ce nu moare, sunt o țară — dacii liberi,
Ei au cerul dacă alții le luară din pământ.
Niciodată dacii liberi, niciodată dacii liberi
Nu vor suporta, pe umeri, lanț și laț și epoleți,
Nimenea să nu-și permită vreun joc de-a dacii liberi,
Nici nu vând, nici nu trădează, niciodată dacii liberi,
Dacă nu-i simțiți înseamnă că ei sunt, voi nu sunteți.
Dacă viața vă întreabă, întrebați pe dacii liberi,
Căutați-i jos, în sânge, și-n ulcele și în grai,
Osul vostru blând sticlește, că e os din dacii liberi,
Glasul vostru e un cântec repetat de dacii liberi,
Dacii liberi dorm sub verbe, dacii liberi dorm sub plai.
Nu vom cere la UNESCO voie pentru dacii liberi,
Nu ne vom iubi părinții când vor marile puteri,
Unde-a fost Burebista nu muriră dacii liberi,
Când le schimbă alfabetul, ei rămân tot dacii liberi,
Ce e azi nu va fi mâine, mâine e mai mult ca ieri.
Și Ardealul și Banatul pline sunt de dacii liberi,
Nu sunt păci s-arunce Țara în comerțul mondial,
Dobrogea e , toată, vie până-n țărm de dacii liberi,
Maramureșul, Moldova ard secret de dacii liberi,
Curge-n Prut și curge-n Tisa sângele lui Decebal.
Au tăcut două milenii blânzii oameni, dacii liberi,
Au tăcut în așteptare, în speranță și în mit,
Fii ai lor, luați aminte, sunteți neam din dacii liberi,
Ave, Dacie ferice, și trăiască dacii liberi!
Ține minte, Europă, dacii liberi n-au murit.
Ei aruncă grâul țării de din brazdă, dacii liberi,
Ei la graniță veghează fără liniște și somn,
Ei l-au susținut pe Mircea și pe Ștefan, dacii liberi,
Pe Mihai, pe-Avram, pe Tudor, pe Bălcescu, dacii liberi
Dacii liberi poartă sceptrul și sunt gardă pentru domn.
Vin în noi cum vine noaptea peste ziuă, dacii liberi,
Îi putem citi de-a-ntregul în legende și-n urmași,
Ca un fenomen al lumii și-al naturii, dacii liberi,
Interziși din vreme-n vreme, vin mai tare, dacii liberi,
Nu au teamă de invazii și-și bat joc de uriași.
Fibra noastră e-ncărcată, ca un pod, de dacii liberi,
Trebuie să-i trecem veacul cum și ei ne-au dus pe noi,
S-arătăm viitorimii ce înseamnă dacii liberi,
S-arătăm că suntem fiii care-și poartă dacii liberi,
Ca să-i dăm eternității pe de-a-ntregul înapoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează