Rostim o rugă și pentru călăi,
Căci și ei, Doamne, sunt copiii tăi,
Dar sunt nebuni, orbi, ticăloși și răi
Și ne târăsc tot mai afund în hău,
Desfigurând sălbatic chipul Tău.
Călcând porunca-Ți dată prin viiu grai,
Tu pe Adam l-ai izgonit din rai,
Dar, milostiv, urechea Ți-ai plecat
La sângele lui Abel înjunghiat
Care striga spre tronul Tău divin
Nelegiuirea fratelui hain.
Urmașii lui Cain azi ne ucid
În numele unui funest partid,
Care se vrea, pe munți de suferințe,
Stăpân pe gânduri și pe conștiințe
Și vrea ca omul nou și ideal
S-ajungă turnător și canibal.
Bătăi, sudalme, foame - le-om ierta,
Căci asta este, Doamne, voia Ta,
Dar morții schingiuți în beciuri reci,
De-i om uita, ne vor mustra pe veci.
E scris în legea Terrei și în cer
Că toate crimele osândă cer,
Căci numai astfel poate fi iertat
Nelegiuitul fratricid păcat
Și doar cu prețul scump al ispășirii
Se intră în limanul mântuirii.
Te strigă miile de morți ce zac
Și milioanele de vii ce gem:
”Dreptatea Ta este dreptate în veac
Și Ți-e cuvântul adevăr suprem!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează