Eu sunt poporul - sunt gloata - Carl Sandburg

Eu sunt poporul, sunt gloata, mulțimea, masele.

Știți voi că tot ce e mare în lume e făurit

prin munca mea?

Eu sunt muncitorul, inventatorul, eu îmbrac și hrănesc

toată lumea:

Eu sunt spectatorul prin fața căruia trece istoria. Eu

trimit în lume Napoleonii și Lincolnii.

Și ei mor

Iar eu nasc noi Napoleoni și noi Lincolni.

Eu sunt pământul fertil. Sunt preeria ce va răbda multe

arături.

Îngrozitoare furtuni trec peste mine. Și eu uit.

Mi se iau și cheltuie-averile mele supreme.

Și eu uit.

Toate, afară de moarte, vin către mine punându-mă

să lucrez.

Și să dau tot ce am. Și eu uit.

Câteodată cu un strigăt cumplit îmi îndrept spinarea

și las câteva roșii spre amintire istoriei.

Apoi iarăși uit.

Când eu, Poporul, voi învăța să țin minte,

când eu Poporul,

voi învăța să aplic învățăturile zilei de ieri

și nu va mai fi să-i mai uit pe aceia

ce-n anul trecut m-au prădat, pe aceia

ce m-au prostit - atunci nu va fi

nimeni pe lume

care să mai rostească cuvântul "Popor"

cu o umbră de ironie, ale cărei buze

să-arate

o cât de subțire cută-a disprețului

Gloata, mulțimea, masele-atunci vor veni.