La Aiud, acolo unde
Nici o şoaptă nu pătrunde,
Nici un cântec nu tresaltă,
În tăcerea nopţii-naltă,
Curcubeiele pe zid
Evantaiul nu-și deschid.
Se răsfaţă în cenuşă
Faţa morții jucăuşă,
Şi tăcerea-i deşirată
Când scrâşneşte câteodată
Lacătul, zăvorul, fierul
Sau când strigă temnicierul.
Printre drugi şi bare dese
Numai gândul dacă iese,
Pelerin în lumea largă,
Urma vieţii să culeagă,
Umezesc privirile
Toate amintirile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează