Se va sfârși blestemul și povara
Acestor ani cu flori de mătrăgună
Din care bem de-un sfert de veac ocară
Și nimeni nu ne dă o vorbă bună.
Lăsăm aici o cruce de căință
Cu silueta albă ca de var,
Pe fondul mohorât de suferință
Ca cel mai mare-al vieții noastre dar.
Și vom pleca pe drumuri fără urmă
Cum soarta noastră bine ne cuvântă,
Din când în când ne vom uita în urmă
La tot ce-a fost Troița noastră sfântă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează