Mi-am amintit
Toţi câinii noştri
Când să moară,
De bătrâneţe,
Stăteau ascunşi pe sub magazie,
Pe sub pătul.
Le duceai mâncare, apă,
Deschideau încet pleoapele,
Se uitau, înălţau ochii
Şi spre tine
Şi-i închideau la loc
Nu mai puteau să dea
Şi din coadă,
Să-ţi mulţumească.
Cumplită e intrarea asta
La strungă
Şi pentru om şi pentru animal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează