Din vremile bătrâne, cinstit, copilăros,
poporul, blând, primise pământul drept prinos.
Bogata moștenire l-a așteptat, muncită,
să-i dea rodire nouă, -nsutită și-nmiită,
și avuția zestrei spori îmbelșugată.
Dar iată că mâncăii șireți se și arată.
O ceată lenevită-n carâtă și caleașcă
și strânsă cu limbuţii de seama lor în gașcă
au adunat mulțimea cu vorba lor frumoasă
și-au colindat tărâmul întreg, din casă-n casă.
Purtau giubea cu blană, găitane și chenar
și galbene mătănii, în mâini, de chihlimbar,
că neavând de lucru și mătăsoşi la piele,
își învârteau șiragul și numărau mărgele.
– „Noi suntem de la Curte și înțelepți de casă,
și voi sunteti poporul și gloata numeroasă.
Voi sunteți mulți, și carnea vă e bătătorită,
noi suntem ce se cheamă, la carte, o elită.
Deși n-am pus spinarea și ceafa la povară,
nici sarcina ce-o ducem nu este prea ușoară.
Și boul cară greul pământului, dar cum
Joian nu s-ar abate, nedus de om, din drum?
Cu hăis a ține stângă, și dreapta lui cu cea.
El merge cum poftește stăpânul, vrea-nu vrea.
Vedeți, se potrivește cumva despre puteri
de a mâna cireada de boi să fim boieri.
Ce uriașă vită
și-atunci când e scopită!
Dar namilă cu coarne, tot rumegând în pace,
noroc că n-are gustul de-a-mpunsul să se joace.
Că-ntr-astfel o schimbare-n deprinderea tăierii
ar face bou boierul, și boii-ar fi boieri.
De-i vacă, cine trece o mulge de o vadră,
ea rabdă, credincioasă la datină și vatră.
De-i bou îi vâri spinarea în jug, și boul trage,
preamulțumit și gata aproape să se roage.
Doar taurii sfărâmă stânca; de vițel
am luat măsuri să-l facem bleg, dulce și mișel.
Grămada asta mare, cuminte ca să fie
purtată după voie, e ca o jucărie.
Că un crâmpei de minte cârmeşte o cireadă,
cireada n-are vreme de gândul ei. Dovadă:
Mai multe mii de vite
ascultă umilite
și nu se întărâtă
de un geambaș cu bâtă.
Voi să munciți cu brațul, noi ne muncim cu mintea,
și fie cât dovleacul, cât mazărea sau lintea
de mică, mintea duce popoarele nainte
sau îndărăt. Atârnă. E minte și e minte.
Le duce cu porunca și voia ei de sus.
De-acolo unde capul, de peste om, e pus.
Noi suntem mintea, capul, gândirea, prin urmare,
și voi prea preţioase, dar totuși mădulare.
Munciți, și fără grijă. Vi-s muncile cam grele,
dar noi vă stăm alături, lungiţi pe canapele.
Avem ori nu dreptate? Răspundeți la-ntrebare.”
Și-a cam codit răspunsul mulțimea, cât se pare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează