Ajută-mă, Sfântă Fecioară,
Celula să-mi pară uşoară.
Când lacăte urlă smintite
Să nu simt cum noaptea mă-nghite.
Să n-aud nici geamătul uşii
Să nu simt strânsoarea cătuşii,
Cum frigul mă taie, mă frânge
Şi-mi intră în carne şi-n sânge.
Să nu simt cum foame mă roade
Și-o satur în vise năroade.
Ajută-mă, Sfântă şi bună
Să văd o fărâmă de lună,
Trimite-n pâclosul ungher
O lamă subţire de cer
Şi fă ca, din multele rele,
Să nu port pe suflet zăbrele,
Opreşte-mi a gândului fugă
Şi lasă-mi puterea în rugă,
Ca orele mele amare
Să pot să le-nșit pe rozare,
Şi-atunci când mi-e teamă că sânger
Să treacă prin aer un înger.
Când ură cumplită-i afară
Ajută-mă, Sfântă Fecioară,
Ajută-mă, Sfântă Fecioară,
Și-n zori, când scrâșni-vor zăvoare,
Ajută-mă, Sfântă Fecioară
Să pot înghiți apă chioară
Cu gust de lătură și sare.
Și ține-mă, Maică-n picioare!
Stăpână a stelelor toate,
Mă-nvaţă să iert, de se poate,
Să-ncerc să-mi înăbuș mai bine
Disprețul și scârba din mine.
Ajută-mă, Sfântă Fecioară!
Ajută-mă, Sfântă Fecioară,
Ajută-mă, Sfântă Fecioară,
“Ave Maria
Grazia plena
Dominus tecum”
Ce cald s-a făcut şi senin…
Tot ceru-i sub pleoape. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează