M-a încolțit bezna
și nu pot să strig.
Jocul copiilor mei acum e trist
și mâncarea amestecată cu lacrimi.
Ei trebuie să crească
și eu sunt aici
la capătul lumii,
în bezna humii,
în ocnele pustii,
în groapă până la umeri,
în ochi cu două făclii.
Veniți, copiii mei,
descuiați ocnele,
smulgeți beznele și
spuneți tiranilor
că paharul suferințelor e plin,
că toate mamele pământului
aparțin copiilor
din vecii vecilor, amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează