Mi s-a lasat un nume mostenire
Dar l-am pierdut la jocuri de noroc,
Odata cu vesmantul alb ,de mire,
Si numele din care ma invoc.
A mai ramas in munte-o caprioara,
Nespus de gratioasa si de vie,
Care stia ce mult o sa ma doara
Aceasta nenumita nebunie.
Din ochii ei cu lacrimile-n stele
Din cand in cand trimite frunze,tei.
Sa odihneasca ceasurile grele
Pierdutului prin lumea de pigmei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează