Să nu te încrezi
în astâmpărul florilor
ele vor rupe
mincinosul armistițiu de seară
să nu te lași înșelată
ele vor arunca în aer curând
străjile de umbră scuturile de tăcere
care te apără
Volatile iscoadele
de pe acum se aud strcurându-se
tiptile
prin suspine și fluturi
Și vor năvăli pe ascuns
adieri de pirzanie
miresmele ucigașe
cuțitele de polen
și alte arme albe ale trădătoarelor flori
în miezul amețit al nopții
rănindu-ți
sânul
cu o îndurerare de neînțeles
în îndurarea lor pierdută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează