Scriere este totul.
Peștele e literă
în alfabetul mării.
O frază sînt păsările în zbor.
Totul e scriere.
Totul este citit.
Piatra poate fi citită –
iar norii ne spun o poveste.
Triste, muncite alfabete,
înșiruind istorii vaste.
Chiar mîna mea ascunde-n sine
uitata scriere a unui imn.
Stau singur și în gânduri, Doamne,
iar gîndurile litere îmi sînt.
Încerc să recompun o frază
dar timpul meu preschimbă scrisul.
O, de-aș puea să te citesc,
O, de-aș putea să deslușesc
aceste stranii alfabete…
Stare cireșară
Ce pește verde și neapărat
în aerul sărat al ochiului tău
părăsește ideea de apă?
Ce pasăre fără gînd în ea
de cuib și de nezbor
a părăsit aerul ca să țină loc
sprîncenelor tale?
Ce ciudat inorog jupuit
ai încălțat tu astăzi
de alergi peste mine
chiar acum cînd am părăsit alergarea?
Cireșar
Nimeni nu ne crede dacă sărutam
pasărea în zbor, iarba înverzind.
Noi sîntem un fel de martori
ai adolescenței ruginind.
Nimeni nu ne spune: bea, flămîndule!
Nimeni nu ne spune: însetatule!
Curge primăvara pe sub fluturi,
visător podeaua curge pe sub tine, patule!
Lasă-te pe somnul meu, tu vis frumos,
cade-mi tu în gura mea uscată
roșie cireașă dintr-un chiparos,
zînă inventată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează