E târziu... Tristețe sură
Cât privirile coprind;
De pe ramuri frunze palizi
Se desprind.
Plânge mut și stins pământul ;
Pe câmpie, nici o floare,
Stoluri, stoluri, pleacă pasări
Călătoare.
Bolta cerului, odată
Lac albastru de lumină,
E de norii de aramă
Toată plină.
Și pe vale cât de jalnic
Auzi murmur de izvoare.
E pustiu... Întreaga viață
Scade, moare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează