Sunt și-alte morti-naintea mortii mele date,
Morti mai mărunte, însă tot la fel
De dureroase, poate și mai crude
În drumurile noastre către tel.
Ne moare într-o zi, entuziasmul
În alta, dorul, în același chin.
Și zi de zi pâna la marea moarte
Murim mereu, mereu câte putin.
Nu-l plâng deci pe acela fără-ntoarceri
Pe cel ce pleaca dincolo deodată.
De plâns e-acel în care moartea intră
Și sfâșie bucată cu bucată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează