Ce vezi fără noimă la pereți privind.
Când mai doarme încă ziua de argint?
Pescăruși, albastră, marea cu delfini,
Sau Florența goală între verzi grădini?
Țarskoe vezi, oare, cu-nfloritoru-i parc
Unde te ajunse al năpastei arc?
Sau îl vezi pe-acela ce-a fugit cândva.
Pentru-o moarte albă, din sclavia ta?
Nu, văd un perete și, pe el, răsfrânt,
Cerul cu ferestre ce se-nchid pe rând.
1913
traducerea de Medeleine Fortunescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează