De ce oare
nu-mi mai răsare luna în odaie?
M-am zăpăcit de atâta iubire și păcat,
o lume de arhangheli de duzină
zăritu-mi-au copita în oglindă:
mi-e strâmbă buza groasă, grea,
sunt subțiat la mijloc
s-ar părea
că-i plopul singur îndoit de noapte,
dar garduri roșii tot se nasc din șoapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează