Cândva, suind un clin fierbinte,
zării o fată înainte.
Galbenă zbatere-n pleoape,
departe poate, sau aproape.
Era frumoasă și venea...
amurgul o întârzia.
Era un dor neânceput
și nesfârșit, și am trecut
cu pasul, dintr-o dată cald,
unul pe lângă celalalt.
Și nu știam... și nu știa...
ce dor adânc ne despărțea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează