Mă simt în camera mea ca pe o insulă.
Seara cînd arde becul - amiază egală -
ies ploșnițele și gînduri în haina de gală.
Ca un Robinson visez departe orașul.
Mă gîndesc tot mai grăbit și sufăr
de tinerețe, ca de o boală sau dragoste.
Fereastra miroasă frumos și adie,
dreptunghiulară, ca un drapel pe-o corabie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează