”Tu cine ești, trufaș ce pângărești
Cununa, doar poeților sortită –
În timp ce ca o lună-n cer pălești?
Să nu te-atingi de frunza cuvenită
Puținilor aleși, care-au pătruns
În minunata veșniciei lume:
Ești unul din mulțimea fără nume”.
”Prietene”, – trufașul mi-a răspuns, –
Eu port un laur calp, și deși pare
Strălucitor, nu-i ca acela care
L-ncunună pe Milton. Roua lui
E-o otravă, iar nădejdile ce cresc
La umbra lui, sunt flori de care spui
Că mor din clipa-n care înfloresc”.
Publicat postum, 1821
Traducerea de Petre Solomon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează