Fă-mi, Doamne, parte, într-un colţ de lume
Printre scaieţi, şi spini, şi bolovani,
De-o noapte jumătate - fără bani
Şi de-o iubire-ntreagă fără nume.
Nimic mai mult nu cer şi mii de ani
Aş plămădi cu palmele, din hume,
Prin Harul Tău, o dragoste anume
Pentru cei mulţi, şi singuri, şi sărmani...
S-ajungă fiecărui şi să fie
Măcar iubire pentru toţi câţi sunt
Legaţi la snopul morţii, pe vecie.
Şi, după câte-au risipit în vînt,
Prin taina adevărului să ştie
Cum i-ai clădit odată din Cuvânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează