Gârbovit cătun
Nopți de -ngheț prinveghe
Nopțile-l adun
Cerului sub zeghe.
Strâns sub cerul dac
Vântul hun mi-l paște
Gârbovit Albac
Nopți de-ngheț cunoaște.
Zeghe-i și zăbun
Cerul peste țară.
Rană, vântul hun
Zi de zi ne-o sară.
Sângeră-ne sângerʼ
Inimă valahă!
Scrâșnete și plângeri
Vântul hun le-nneacă.
Sângeră-ne sângerʼ
Inimă moțească!
Trâmbiță de înger
Va să crănicească
C-a trecut sub lună
Nour de furtună,
Că trecu sub seară
Vifor prin secară
Gând fârtat din țară.
Și-a trecut prin stele
Clinchet de oțele
Sclipăt de prăsele
Fulger printre stele.
Cerul dac zvâcni
Fulgere din teacă.
Fulger se trezi
Toată țara dacă.
Munți creștea sub frunți
Vrerea lor: să-nfrunte
Cu-ndârjiri de munți
Frunțile de munte.
Prăști sbucnea, sub căști
Dârj, căutătura.
Ura-mproașcă-n prăști
- Grunji de sgură, - ura,
Munți cărunți, stăpâni
Mândru vă mai șade,
Lung tânjirăți, mâini
Chiot de Posade.
Codrule moșnean,
Oaste ești? Dumbravă?
Omu-i pădurean,
Frunza-i basarabă,
Scoarțe de bușteni
Zale-s sub cămașă,
Trunchi de fagi – oșteni
Inimi sbat sub coajă.
Codrii de-i cunoști
Oști stejarii vădu-și;
Getici taraboști
Vântul hun lʼînnăduș.
Câtu-i șesul larg
Vântul hun stâtu-i.
Vântul hun mi-l sparg
Codrii, și mi-l gâtui.
Răzbunat Albac
Nopți de rod lʼîmbie.
Noaptea, cerul dac
Stele-i crește-n glie.
Stele când mi-l lae
Cald, boltit, și bun
Pruncului cătun
Ceru-i e copae.
Leagăn cerul dac
Noului Albac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează