Greierele şi furnica - Marin Sorescu

 

- Surioară dragă, am...

Am venit să-mi dai şi mie...

Pân-la primăvară...

- N-am.

- ...un grăunte... ai o mie.

- N-am.

- Dar toată lumea ştie:

E doar lucru cunoscut.

- Am, dar nu vreau

să-mprumut!

Astă-vară ce-ai făcut?

- Am cântat...

- Acuma joacă!

- Îmi e foame, c-aş juca...

- Joacă...

- Nu mă enerva,

Că-s nervos... îmi dai, or...

- Ba.

- Eşti zgârcită...

- Mă închin.

- dar o să te-ntind puţin.

Şi-agăţând vioara-n grindă

Greieru-nşfăcă furnica

Şi-ncepu să o destindă..

Şi-a bătut-o zdravăn, vere!

Apoi s-au oprit. Tăcere.

Amândoi stăteau ca muţi.

- Ei, acuma mă-mprumuţi,

Surioară?

- Cu plăcere.