Duminică pustie cu toți amicii morți,
Zadarnic vine prânzul, chemându-ne acasă,
Și vântul care bate, în pace nu ne lasă
Și răsfoiește ramuri și numere la porți.
Din nou destinul nostru e tras acum la sorți,
Renaște vechiul sânge din luptele de clasă,
Aceeași condamnare deodată ne apasă
Și lacrimi învelite lovesc în contraforți.
Duminică pustie, în rodnică risipă,
Nici pic de sărbătoare, în tot acest prăpăd,
Și capetele noastre întoarse îndărăt
S-ar despărți de trupuri, în fiecare clipă.
Duminică pustie, câte-un copil mai țipă
Din casele de oameni, când ei nu se mai văd.
30 septembrie 2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează