Se-aliniază ştirile atroce,
Sub care omul bâjbâie înfrânt,
Şi, Doamne, cum peste această voce
Accepți să pună un gropar pământ?
Neverosimil se întâmplă toate
Furtunile au rupt pe străzi copaci,
În toate casele de sănătate
Nu mai există loc, pentru săraci.
De-un timp încoace, farsa ne îngână,
În permanență stare de război,
Purtăm în palme propria țărână
Şi ne mirăm că seamănă cu noi.
Şi, Doamne, se acutizează rana
Şi te-am ruga, ai grijă, dacă vrei,
S-o ții în preajma Ta pe Tatiana,
Punând pământ de flori pe vocea ei.
Pe -aici, e o dezordine cumplită,
Mor tineri mulți şi îi petrec bătrâni,
E, poate, cea din urmă reuşită
A Mioriței scăpătând la stâni.
Şi totuşi ce delir de ştiri atroce,
Furtunile au dărămat păduri
Şi merge în pământ această voce,
De ce de ea nu vrei să te înduri?
Învață însăşi ploaia să murmure
Un cântec trist, dar moartea-i spune " Taci",
Copacii rătăcesc fără pădure,
Pădurea moare fără de copaci.
(07.08.2009)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează