Scrisoare - Vasile Militaru

 

E mult de când nu-ți mai scriserăm:

Aproape anul. Dar nu știi

Că niciodată nu se uită,

Acei ce s-au iubit copii?

Ce repede trecură anii!…

Când te gândești, parcă fu ieri

Și totuși, câte ierni grozave,

S-au scurs de-atuncea, câte veri!…

Pe-aici tot câmpu-i plin de viață

Și de parfumul lui te-mbeți,

Iar oamenii din satul nostru

Sunt atât de veseli și glumeți,

Căci anul ăsta, Milostivul,

Ne-a dăruit destule ploi

Și-o să se facă pâne multă…

Mai vino și tu pe la noi

Că ce frumos e-aici la țară!…

Dumineca e horă-n sat

Și-n jurul horei, cât pe colo,

S-adun femeile la sfat…

Și vezi și fetele…frumoase,

Smerite-n vorbă, cum se țin

Și cum le tremură-n cosiță

Bobocii florilor de crin;

Și flăcăiași cu mustăcioară

Ca floarea galbenă de tei,

Cum spun la glume pe la fete

Și râd și fetele cu ei;

Iar când le strâng, în hora mare,

Flăcăii mânile se fac

Obrajii fetelor blajine,

Mai roșii ca florile de mac…

D-apoi pe câmpuri… ce mândrețe,

Ce cântece de ciocârlii

Și ce de flori… mai mare dragul…

Să faci ce-i face și să vii!

Să vezi cum mișună albina-n

Livada noastră de trifoi,

Cum râde soarele-n mătasa

Știuleților de păpușoi;

Să vezi un răsărit de soare,

Un asfințit cu munți de foc

Și-n vraja lor să te slăvească

Parfumul florilor de soc…

Și să te culci, o seară numai,

În lunca satului cu fân,

S-asculți ce povestește valul

Sabarului — flăcău bătrân!…

Când e zăvoiul de la moară,

De treci pe-alături, să te ții,

Că-ți ia auzul, gălăgia

De vrăbioare și scatii!…

Pometuri… vișine, caise

Să-ncarci cu carul…fel de fel!…

Te-adoarme doina de pe vale

Și mirosul de mușețel…

Dar mai spre toamnă, când se bate

Potopul roadelor de nuc

Și berzele rotesc prin slavă

Să-și ia adio că se duc; —

Ce bine e la via noastră

Și ce răcoare-i la răstoc,

Cum șuieră mierlele prin viță

Și-n soare strugurii se coc!…

Și-atâta farmec e-n pădure,

Și-atâtea cântece-s pe plai 

Că, de-ar fi cerul mai aproape

Și îngerii ar veni din rai!…

Zău, vino și tu pe la țară

Și-atât de bine-o să petreci,

Că niciodată n-o să-ți vină,

Din satul nostru să mai pleci!…