A venit toamna
ca un sfârşit de lume.
Copacii în vânt
îşi aruncă epoleţii de aur
şi fug în neştire.
Adorm în camera amintirilor
ca în casa cea mare
ocrotită de mirosul
gutuilor coapte.
O, mamă,
dacă ochii tăi s-ar deschide în zori
şi ai învia pentru o clipă din morţi,
cred că tot în vârful picioarelor ai umbla
ca să nu-mi tulburi somnul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează