Iubita mea are părul verde-nchis și apele lunii pătimesc în declin
obscurele mâini prelinse prin vis o! Trist personagiu cu îngeri la pulpe.
Și păsări apuse de prea mult amor cenușa o sorb în al inimii pal.
Câini fragezi se prind și ei în joc, lumina din sânge o varsă prin ierburi.
Le e dragă arama ca o grădină o ling și beau otrava din metafizic pahar.
Vai! Gândul ce-a ars din trunchiuri de brazi descuie-n ochene vast câmp de alcool.
Vezi fragi cum albaștri se descompun e străzi cu sare în josul apei vii.
Eterul e moale și scurs prin vine sublimul impuls mă scufund în plus.
Vai! Am văzut plante și agate cum agonic surâd pe liberul prag.
Si apoi cum limfa somnului se vărsa din gurâ dulciu și real!
Acest sonet e scris pentru Caesar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează