Deși suntem frumoşi şi buni,
Iubirea noastră-i un blestem,
Se-nfruntă-n Cer zeii străbuni,
O zi de linişte n-avem.
Iubire, lacrimă de stea,
Nu vezi speranţele cum pier,
Cum scade viaţa mea şi-a ta?
Se-nfruntă zeii noştri-n Cer.
Să pleci desculţă, mândro-n Cer,
S-ajungi la zeii răi și cruzi!
Nu vezi speranţele cum pier?
Nu vezi, iubito şi n-auzi?
Să strigi, iubito, să te-aud,
Că viaţa noastră e-n dureri,
Că, sub destinul rău și crud,
N-avem speranţe de-nvieri,
N-avem nici vreme să iubim!
Nu vezi speranţele cum pier,
Cum înserăm și asfinţim?
Ne-om întâlni, iubito-n Cer...
din „Sămânţa de lumină”, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează