Mai noua dimineata ramine-n amintirea
Plutasilor pe ape, din zori, la-ntiiul ceas.
Cintau, la desteptare, cu toata omenirea,
Cu vislele lasate-n oglinda de atlas.
Facind ecoul aripi de stoluri calatoare,
Venea ca de departe si parca din trecut.
S-au razvratit in clocot talazele-n viltoare
De s-a pierdut si pluta si vocile-au tacut?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează