Vezi tu, prin praful luptei sângeroase,
Pământu-n trâmbe, ziua cum apune,
În crâncena iubire ce-i supune
Şi-i zgâlţâie pe tauri până-n oase?
Nu vezi tu sânge, aburi, dâre groase,
Pe fruntea largă, vrajba cum îi pune,
Când negrul taur cu icneli nebune
Se-arată, pradă inimei focoase?
Dacă îl vezi, de ce să te mai mire,
Când dorul până-n vintre mă sfâşie,
Că sunt vulcan în clocot de mânie?
Sunt taurii munciţi de focul nunţii
Şi vrei, când altu-ţi fură o privire,
Să n-asurzesc cu ţipătu-mi şi munţii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează