fragment
"...Şi tu acuma vrei
Ca leacurile tale să-mi izgonească mie
Din inimă durerea exilului amar?
Mai bine voi să nu-mi fiţi aşa de dragi prieteni,
Ca eu de lipsa voastră să sufăr mai puțin!
Măcar, gonit din ţara în care mă născusem,
Să fi avut eu parte de-un loc mai omenos!
Dar nu! În fundul lumii eu zac, pe malul mării,
În veşnică zăpadă de-a pururi îmbrăcat.
Nici pomi nu cresc pe-aice, nici vița cea de vie;
Stejari la munte, sălcii pe maluri nu-nverzesc.
De laudă nici marea nu este: fără soare,
In veci de-un vînt sălbatic noianu-i vînzolit.
Oriunde-ntorci privirea, paragină-i pămîntul,
Cîmpie fără margini şi fără de stăpîn!
Din dreapta şi din stînga pîndeşte-un dùşman groaznic :
De-a lui vecinătate tot locu-i spăimîntat.
Bistonicele suliţi împroaşcă dintr-o parte,
Din cealaltă sarmații aruncă-a' lor săgeți.
Şi-acuma hai şi spune-mi ce oameni din vechime
Au suferit surghiunul cu suflet de bărbat!"
traducerea Teodor Naum
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează