Iată, minerul crește-n bolta zilei
și întunericul îi lunecă
de pe umeri, de pe coapse
înapoi spre-adâncul minei.
Mai arde încă
abandonat lângă genunchi
Lămpașul - palidă culoare-a zilei.
Minerul calcă obosit pământul,
surâde spre prieteni...
Și-aș vrea să știu
până unde în adâncimi
se aud pașii lui,
prin tuburile de orgă al galeriilor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează