Ce mai simt și ce mai văd?
Felinarul mai palpită
O stradelă ruginită
Cu nume de logofăt.
Arcul buzelor l-ating.
La a câta întâlnire?
Seara serilor, paing, ă
Țese-n jur un fir subțire.
În genunche s-au lăsat
Magii; case, felinare...
Arcul buzei, luminat,
Arde ca o taină mare.
Și era de marchizet
Bluza mea cu floricele,
Cinci semințe-ntr-un carnet,
Ochii verzi, sprâncene rele.
Ne opream la simigiu.
Aveam pofte mari și fruste.
Trupul meu pierea de viu
Sub privirile-ți înguste.
Ne topeam și înviam,
Somnambulic între case,
Și odată, într-un geam,
Tot amurgul sângerase.
Ce-a fost pondere dispare
Sub un clopot de extaze;
Trupul, lung fuior de raze,
Taie unda sclipitoare.
Vise, vise de Rusalcă,
Mucegai în clare tente,
Foi de-argint înmoaie, salcă,
În fluide elemente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează