Trece-mă, Doamne,-n catastiful Tău!
Măcar să simt că mă mai bagi în seamă.
Și strigă-mă. Să curg ca un pîrău
Trezit. Și noaptea să nu-mi fie teamă,
Căci o să știu c-o să ajung la Tine
Chiar dacă sufletului meu îi e rușine
De cîte rele am făcut aici... și-aici... și-aici...
Pe un pămînt cu rîme moi și pofte mici.
Și dă-mă, Doamne, de mîncare la tulpine
De păpădii, să sufle vîntu-n mine
Și să mă-mprăștii ca un nestatornic puf
De bucurie și de umilință în văzduh.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează