Erau femeile îmbrăcate cu fuste frumoase de borangic,
Ori cu fuste negre, cusute cu gogoşi de fir,
Aveau cămăşi cu mărgele
Şi pe cap cârpe, marame, care se lăsau pe spate,
Iar pe frunte se prindeau cu ace cu măciulie de argint,
Aşa, ca aluna de mare, măciulia.
Şi ele stăteau înfoiate şi încălţate cu papuci, înalţi, negri.
Se-ntindeau mesele.
Nişte blane puse pe jos, şi pe de lături lemne mai înalte
De sfat. Şi acolo fiecare îşi desfăcea şervetele
Cu ce-avea de-acasă. Scoteau ouăle roşii, ciocneau
Şi mâncau cu mămăligă.
Unele mai aveau şi păsat, cum se făcea atunci, bun.
Lăutarii se plimbau pe margine, cântând.
Toţi beau, petreceau, după aia se puneau pe joc.
Govia se făcea în deal
Şi se anunţa cu toba, să se ducă lumea.
Şi un câine pe care-l chema Gealap se învăţase,
Unde auzea toba, acolo se ducea şi el.
Toba nu bătea numai pentru petrecere.
Dar aşa se-nvăţase el,
Îi era şi lui drag la govie, că toată lumea era gătită şi veselă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează