fratelui Grigore
E Pastele Blajinilor, Grigore,
Un Paste ca si tine de blajin,
Iar viata-mi nu-i pe zile, e pe ore
Si mor, si-nviu, si nu-i mai mare chin.
Cit de frumoasa-i asta primavara
Si o privesc prin geam cu mult regret,
Iar viata mi se-mprastie fugara –
In lume e strain orice poet.
Straini sintem si noi ce nu o data
Am aparat romanii de straini,
Si-acum ni se intoarce drept rasplata
Injuratura fratilor romani.
Ne urla dintr-o sete de putere,
Pe noi, ce libertate am dorit,
Pe noi, ce-am stat printre mitraliere
Si din masini aprinse am tisnit.
Pe noi ne-njura, Grig, cum naiba iese,
Cind haituiti si ierni, si primaveri,
Nu-am fost pentru-un partid cu interese,
Ci pentru interesul unei tari?
Cum iese, frate, mintea mi se-nmoaie
De la aceste mreje diavolesti,
La Chisinau, noi – calul de bataie
Si iarasi noi batuti – la Bucuresti?
Pai, iese, frate, iese la-ndemina
Unor vinduti, uitati de Dumnezeu,
Se pare, ne lucreaza-aceeasi mina
La Bucuresti, ca si la Chisinau.
Aceeasi mina si pe-aceleasi coale
De ziar cu spectru antiromanist,
Ce vine dinspre Internationale
Si il aduce-n lume pe-Anticrist.
E Pastele Blajinilor, e casta
Cinstire-a celor morti, chiar si straini,
Cit de frumoasa-i primavara asta,
In care am fi fost printre blajini!
Da, am fi fost si-n parc, si-n strazi, si-n piata,
Facuti, precum multimea, mototol,
Dar cite ori vazut-am moartea-n fata,
In jurul nostru se crea un gol.
Un gol, un vid cumplit de aparare,
Deschis de undeva dinspre Arhei,
Un cerc ciudat, o aura, o stare,
De parca salvatoare de idei.
…Ard luminari de Paste pe sihastre
Morminte unde Nistru curge-atent,
Unde e floarea natiunii noastre
Trimisa-n lupta fara armament.
Trimisi intr-un razboi de mintuiala,
Ce n-avu sens sa fie declansat,
Singele nevarsat in capitala
La margine de Nistru s-a varsat.
Frate Grigore, mi se face para
In suflet si ma ia un foc buiac,
Pe cind mureau baietii pentru tara,
Tarii trageau la vodca si coniac.
Si mai rideau, si mai faceau si bancuri,
Avind de garda cite-un ienicer,
Cind oase de copii trosneau sub tancuri,
Cind singele striga pina la cer!
Mi s-a scirbit de-aceasta lume, frate,
Desi de sus e-al apararii cerc,
Unii se lupta pentru libertate,
Iar altii pentru-un ieftin feerverc.
E pastele Blajinilor, Grigore,
Si moarte n-am, si viata tot nu am –
Si nu traim pe zile, ci pe ore
Destinul iubitorilor de neam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează