Vâlvătaia anotimpului trece prin lucruri acum,
Sub candelabre de coacăze o lume reavănă învălmășește.
Rememorez camere joase cu lespezi în smalțuri de fum.
Savane uscate de remușcare prind de gânduri un clește.
Prin camere un clocot ascuns se desenează,
Cad polene din cărți și fluturi de noapte în vază,
Imaginez dimineți de mătase și porturi în care m-aștepți
Înclinând către-argint figuri de vechi înțelepți.
Din volumul Văzduhul de cuvinte, Editura Eminescu, 1979
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează