Iubitul meu, de vină eu te mântui,
De amintire, de timpul furat pentru mine...
Pe-această Mare doar vântu-i
Stăpân și-nămolite alge, saline.
Cuminte, orizontul încerc să-l explic,
Nisipul logodit cu ninsoare,
Cuibul ochilor încremenit și mic
Pierzându-și înțelesul pe-această Mare mare...
Și-abia acum să-ncerci un alb nespus s-asculți,
Priveliștea cu Mare, de păsări înțeleasă,
De melci încarcerați în oase ca în munți
Și visul stelei care se-nchipuie mireasă.
Din volumul Văzduhul de cuvinte, Editura Eminescu, 1979
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează