Treceau albi pe ceruri nori lungi ca gatul de cocori
Sunand strune de viori si ma stramutau furisi intr-un fel de luminis
Vara-n drum la seceris
Maica galbena lumina din pamant crestea albina miere coapta si rasina indesata pe sub zari pana pe la subsiori pana-n ochi pana-n sprancene pe sub piele pe sub gene
Prin ciorapii grosi de lana usturime mancarime de pleava si de tarana si de greieri ragusiti
De prin miristi si arsiti pe sub soarele molau numai solzi de spin de grau
Numai boabe tari ca piatra sa ne lumineze vatra eu tot mic sub spicul des cat o boaba de orez ce sa da de-a berbeleacul vreau sa aflu mai ales unde canta pitpalacul
Rugi mor prin mor sagetati pe la chindie de-un fulger de ciocarlie gusterii din iarba grasa isi scot capul de mireasa ca li s-a uscat prin gura limba de-atata caldura
Prin tarana de cenusa pasii mei mititeii frig ca pasarea-n tepusa si lasa tiparitura sub atata foc si zgura un calcai un calcai
Ca luceafarul dintai si cinci degete-n inele cu coroana lor de stele arde soarele topeste fata zarilor ma creste fata zarilor ma creste
Lasa-ma tu fata rea sub lumina verii grea printre maci si gherghenari? nu ma duc la ape mari lasa-mi anii care-mi plac intr-un cuib de pitpalac
Lasa-mi zilele si glasul lasa-mi pasul lasa-mi ceasul intr-un bob aprins de grau sa ma-ngroape pan' la brau in izvor fara caldura tot copil naiv si pur
Ah de unde sa fi stiut ca esti surda ca sunt mut ca-ntre noi e-o apa albastra fata zarilor ca nu te-as mai fi strigat acu te-as mai fi strigat acuuuuuuu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează