Hoinar - Zorica Lațcu

 

Mi te-ai  întors iar,

suflete hoinar,

Atât de obosit și de murdar –

Pe unde-ai fost, de-mi vii acum

Atât de plin de praful de pe drum?

Cu fața galbenă și suptă

Cu părul năclăit,

Cu haina ruptă…

Departe-am fost, sus, sus, departe.

Trecut-am hotarele lumii deșarte.

Sunt beat de dragostea tăriei,

Și-am gustat din vinul veșniciei.

Nu mă-ntreba nimic, ci stai,

Căci port pe haine pulbere din Rai.

Pe tălpile si-n palmele mele,

Port încă pulbere de stele.

Pe părul meu, pe strai,

Port încă roua crinilor din Rai.

Și ochii poartă încă-n ei,

Din strălucirea veșnică, scântei –

Sunt beat – de vinul sfintei bucurii!

Mai lasă-mă, așa !

Nu mă trezi!…

Prin cer, departe-am hoinărit!

Nu mă peria și nu mă curăți –

Port pulberea seninei veșnicii!