Motto: Uneori, un porumbel luneca pe la fereastra noastră. Să fie un semn?
Porumbelul – I
Mistuitor, azurul se revarsă
Peste arome, forme şi culori,
Cu ramuri de măslin, din zarea ştearsă,
Lui Noe îi aprinde aurori.
Şi cerul tot, când cobora în ape
Înfiorată undă de Iordan,
Cu cercuri largi, prin limpezimi pe-aproape,
Tot El încredinţa şi pe Ioan.
Plutire nefirească peste fire,
Rotire revărsândă de tării,
Din taina zării, din nemărginire
Ne adă semnul noii mărturii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează