Masa - Marin Sorescu

 

Casele sunt pline de copii, asta vine de sus

De la Dumnezeu şi Maica Precesta şi trebuie să te bucuri.

Când se fac mai mari, femeile stau tot pe la foc

Cu mâncarea, că parc-ar avea praznic la fiecare masă.

La Pătru erau tot aşa mulţi, toţi mari şi

Când puneau apă de mămăligă, ridicau două muieri tuciul

În fiare, aşa era de greu.

Când să mestece, mestecau două inse.

Şi tot două puneau mâna de răsturnau mămăliga pe masă.

După aia scoteau, că era post, o varză mare, acră,

Din putină, într-un castron de pământ, cum se făcea

pe vremuri, bun,

O tăiau felii, felii.

Puneau ardei pisat deasupra şi turnau zeamă de varză.

Mămăliga aburea colo, parcă te chema, o tăiau fierbinte cu aţa,

Bea fiecare câte o cană de ţuică – aveau butoiul mare

Lângă vatră, şi la urmă se repezeau zece din zece părţi,

Cu lingurile, cu mâna, care cu ce apuca, fiindcă le era foame,

Toţi băieţi mari şi fete de măritat şi cu ăi bătrâni.

Mâncau toată mămăliga, apoi le venea chef de vorbă,

Tăinuiau, spuneau poveşti, se-nchinau şi se sculau de la masă.

Îşi căuta fiecare loc prin pat, care pe unde să se culce.

Şi ăl bătrân spunea: „Mă, Lache, e rândul tău,

Du-te de dă la vaci, până odihnesc eu o ţâră,

Şi pe urmă mă duc eu între ele, să mănânce, să nu se-mpungă”.

Anica, săraca, n-apuca să pună jos, că trebuia să

Facă iar focul în sobă pentru turta de seară

Şi să bage fasole într-o oală până la genunchi.

Şi aşa treceau, zi după zi, noapte după noapte, sărbătoare după

Sărbătoare, până primăvara când începea să cânte cucul.

Atunci la masă o dădeau pe urzici, că astea sunt foarte

Sănătoase şi schimbă sângele care s-a-ngroşat.