Oh! dacă tu de mult, femee
De mult nu mé iubeşti
Şi ochii téi ş’a lor scăntee
Spre mine n’aţinteşti!
De ce te-areţi in a mea cale,
O ănger răpitor?
De schimbi surisul meu in jale
Şi jalea mea in dor?
Ah! tu nu ştii cătă durere
Şi căte chinuri vii
Şi ce-mi aduce-a ta vedere
Şi ochi-ţi albăstrii!...
Şi tu nu ştii ce suferinţă
De căte zile ’n rănd
De căte nopţi a mea fiinţă
Tot sufere plăngent!..
Şi de le-ai şti?., şi de ţ’aşi spune,
O ănger răpitor,
Că mor de suferinţi nebune
Tot m’ai lăsa să mor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează