Pusei saua pe murgul
Luai drumul de-a lungul.
Când fusei lângă mândra,
Murgul prinde-a rânchezâ.
Legai murgul de fereastră,
Me băgai la mândra n casă,
Ea-mi pune cina pe masă,
Eu cinai şi mai remase.
Mândra ’ncepe-a me mustra
C’am cinat şi la alta,
Eu juram şi nici nu prea,
Că ştiam că-i cam aşa.
Floricică ’n colţul mesei,
Mândru plâng ochii miresei,
Dar nu aşâ ca unui,
C’acela şti ce-i dorul,
Mirele-i cu voe bună,
Că merge şi se cunună.
Mireasa-i cu voie rea,
Dar cum n’ar fi draga mea,
Că îşi schimbă portuţul
Şi îşi lasă drăguţul,
Şi locul din şezători
Şi drăguţul din feciori.
Şi locul din şezătoare
Şi drăguţul ca o floare.
Sursă: ,,Familia” (Anul 41, nr. 1-52)
Poezie poporală din Bihor culeasă Adrian V. G. Lazăr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează