N-avem nici un fel de nostalgie,
nu ni-i dor de viața din trecut,
dar aveam și noi un drept la muncă
și la circul cinic l-am pierdut.
Țara noastră nu mai e a noastră,
haosul ni-i singurul câștig,
unde e democratia Doamne,
când murim de foame si de frig?
Am ajuns cu toții nerentabili,
numai că suntem cârnați pe rând,
colonia mamii ei de țară,
o simțim căzând si decazand.
Am pierdut puterea de-a produce,
ni s-a luat, am dat-o, tot un drac,
Pe-un pământ bogat cum nu e altul,
Am ajuns un trist popor sărac.
Nu suntem nimic în toată drama,
nu avem,macar,un lucru sfânt,
ni s-a dat o singură poreclă:
cei mai ieftini robi de pe pământ.
Asta nu se mai numește viață,
că-n final de secol blestemat,
a venit batjocura în țară
si-a intrat, râzând la noi în pat.
Ni se sting bătrânii în uitare,
noi ne atingem, prea curând, bătrâni
n-au copii un pahar de lapte,
n-avem noi puterea unei pâini.
A murit dreptatea-n România,
știm că nu mai vine inapoi
si-o să-i facem, totuși, parastasul,
înainte de-a muri si noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează