Cuvintele mele nu sunt în puterea dicționarelor,
Surâsul tău e ca o iscalitură de înger,
Dacă tot n-au popoarele dreptul cinstit al hotarelor,
Pentru ce eu, la marginea limbii române, sã sânger?
Binecuvântă, Doamne, pădurea dinaintea topoarelor,
Paltin și fag, brad și ferigă și sânger,
Poate-am să mor aici, diavol, proprietar al izvoarelor,
Lângă surâsul tău, ca o iscălitură mortală de înger.
Sunt mereu răstignitul între epigramă și epopee,
Victima luptei dintre pasiune și idee,
Tensiunea nervoasã dintre tot ce nu este și ce e,
Între dreptul și datoria față de o femeie.
Cuvintele mele te cântă, distanță minimă,
Dintre planetă și inimă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează