„Ultimului Domn Român, Alexandru Ioan Cuza"
Prefă-te, inimă, în foc,
Aprinde candela, diseară,
Pribeagului fără noroc,
Stăpânului furat de Ţară!
Şi fă-te, inimă, stejar,
Să-i dai a umbrei mângâiere,
Căci s-a hrănit doar din amar
Şi s-a-mbătat doar cu durere.
Ref. x2: Primeşte-l Doamne-n casa Ta,
Pe domnul trist şi-nsingurat,
Pe Cuza, inimă de stea,
Şi iartă-ne că l-am trădat!
Smulgeţi coroana cea de spini,
Lăsaţi-i fruntea în lumină,
Pribeagului printre străini,
Stăpânului lipsit de vină.
Să-şi poarte ochii către noi,
Iertarea lui ni-i izbăvire,
Căci am ajuns pustii şi goi,
Săraci la minte şi simţire.
Ref. x2: Primeşte-l Doamne-n casa Ta,
Pe domnul trist şi-nsingurat,
Pe Cuza, inimă de stea,
Şi iartă-ne că l-am trădat!
Pe noi în Cer el ne-ar fi vrut,
Căci se făcuse-a noastră vrere.
Noi l-am trădat şi l-am vândut
Orbiţi de patimi şi avere...
Ref. x2: Primeşte-l Doamne-n casa Ta,
Pe domnul trist şi-nsingurat,
Pe Cuza, inimă de stea,
Şi iartă-ne că l-am trădat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează