Încerc sa ma trezesc din uitare
Nu pot sa renasc adormit,
Copilul ce-am fost spre alte hotare
Și-ndreaptă privirea de om obosit.
Mai tin inca umbra pamantului greu
Luptand cu iluzile mele,
in noapte rasuna un strigat mereu,
in suflet am focul urgiilor rele.
Bolnave imagini imi bantuie firea
Convulsii nebune din veacul trecut,
Tanjesc obsedat sa stiu ce-i iubirea
Sa aflu, copil, ce-am pierdut.
Copacul ce sunt si-mi poarta nevoia
Uscatele crengi se-ntorc in pamant,
Mai cata sa stiu a cui este voia
De pacea mea zace-n mormant!
Chem o carare ce duce-n pustiul
Departe de oameni si lume,
Bucata de cer pe care sa scriu
Tu Dumnezeu, eu ... fara de nume...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează